Afișări ale paginii săptămâna trecută

vineri, 30 noiembrie 2012

Inveselesc pereti! Rog seriozitate!

   Astazi mi-am propus sa dau o pata de culoare bucatariei. Ce atata alb?
Mamaiu, conservatoare cum o stiu, mi-a pus in fata coli albe si carioci.
-          Aici ddesenam, spuse ea aratand spre hartia alba. Hai Alex, sa vedem o manuta! Si s-a intors spre oalele ei. Mancarea aia nu se face singura, ii trebuie atentie deosebita.
   E momentul meu, mi-am spus, zambind smechereste in coltul guritei.
Si m-am apucat de treaba. Numai un strigat m-a scos din atmosfera creatoare in care intrasem:
-          Aleeeeeeeex!!!!
   Oare nu-i place distanta intre desene? Poate culoarea? Am gresit la incadrare? Hmmm, voi fi mai atent data viitoare!




duminică, 11 noiembrie 2012

Fluturasi

Coloram, coloram...
Ati vazut vreodata fluturasi mai frumosi?





marți, 6 noiembrie 2012

Pata de culoare

Astazi ne-am luat la intrecere in culori, eu si Tomistul. Batalia s-a dat in special pe cariocile cu sclipici, pastrate cu grija de mami pentru vremuri prielnice.
Mai intai am transat foarte clar uneltele, eu 4 culori, Tomistul intregul penar. E mai mic, il lasam sa se bucure de avantajele mezinului.
Apoi am primit plansele, conturate, sa nu dam gres cumva la cromatica. Ne-am apucat de colorat. Linii mai naravase depaseau conturul, dar auditorul era in extaz.
- Bravo Alex, bravo. Inca una...sa fi fost intamplare potrivirea culorilor? Mai dati o floricica lui Alex.
- Dar eu de ce nu primesc bravo? zise Tomistul cu boticul tuguiat. Floricelele mele nu sunt frumoase?





Si uite asa, eu si Tomistul, am desenat: flori, masa, gresia si ...vaiii!!! n-a scapat ochiului vigilent al mamei, veleitatile artistice ale lui Toma. In modestia lui, dupa canapea, nazdravanul meu verisor, adaugase pata de culoare intru desavarsirea peretelui proaspat vopsit.
- Tomaaaaaaaaaa !!!!!!!!...

luni, 29 octombrie 2012

La Multi Ani, Dumitru!!!







marți, 2 octombrie 2012

Operatiunea casa, episodul 3

Si ziua cea mare a venit. Era momentul sa lasam in urma garsoniera care timp de 10 ani a fost palatul inimilor noastre. Si nu exagerez. Cand avea numai 5 zile, aici l-am adus pe Alex, crestinarea lui, tot intre peretii astia s-a intamplat, cu alai bisericesc si cu copaita in loc de cristelnita. Si as putea continua, dar 10 ani, cu bune si cu rele, inseamna mult, am adunat aici atat de multe amintiri dragi.
Ne-am dat intalnire in fata blocului, familia si saritorii nostri prietenii. Aveam emotii. Pentru cateva momente m-am simtit coplesita, parca traiam acelasi sentiment ca atunci cand am plecat, cu alai de nunta, de la parinti de-acasa. Ce ti-e si cu femeile astea.
Si am inceput sa coboram "zestrea" cea de toate zilele: frigiderul (aici am ratat fotografia edificatoare, desi i-am rugat pe baieti sa stea pentru imortalizarea momentului, dar fara card in aparat, degeaba ii tineam cocosati), sifonierul si ce mai creste pe langa casa omului. Clar am fost dotati corespunzator, poate peste masura, ca parca nu se mai terminau sacii, cutiile si plasele de Auchan,  aliniate la usa de neobositele cuscre.





Numai Tomistul ne mai scotea din starea de roboti, dedicati trup si suflet misiunii casa, episodul 3, tragand pe ciment camionul primit de Alex cadou la numa' un anisor. Zdravan camion, oare cum o fi rezistat atata timp ambitiilor de copil?

Si totusi, unde au incaput atatea lucruri? Coboram, tot coboram bagaje, vajnica sor-mea le potrivea in camion. Atat de bine se pricepea ca a ramas blocata in spatele camionului.


Apoi, o noua provocare: etajul 4. Nu mai simteam oboseala, nu mai simteam nimic. Gandul ca a doua zi vom savura cafeaua-n zori in casuta noastra ne-a dat putere. Noua da, nu stiu cum s-au adunat ceilalti , dar mobilizarea a fost exemplara. Si am reusit sa ducem misiunea pana la capat.











 
Multumim!!! Bine ati venit la NOI !!!

vineri, 28 septembrie 2012

Operatiunea casa, episodul 2

Dupa ce ne-am dezbracat de lavabilele multicolore, am inceput sa dezbatem subiectul episodului doi, parchetul.
Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, au aparut mici corecturi de facut, decaland planul initial. Asa ca am pus mana pe pistol si am inceput sa acoperim izbitorului roz bonbon din hol, culoare zamislita cu maiestrie de mine.
- Ce vina am eu ca n-a iesit bej? Acu' un pic de roz strica?
- Daaaa!!!

Revopsit cu injuraturile din repertoriu si trecut mai departe.
Inca un perete cu ceva vopsea decojita? Nici o problema, micii mesteri mari scot gletul si fac minuni.





Si intr-un final, reusim sa ajungem la parchet. Cu ce sa incepem? Cu micul dejun, evident. Tre sa avem mintea limpede. Nu stiam despre montatul laminatului parchet decat din reviste sau site-uri, dar si de la colegi binevoitori.

Sa ne fie de bine si sa trecem la lucruri serioase. Echipa de mesteri, calfe si zidari si cu Ionescul 10,  face totul ca la carte.













In speranta ca ne apucam de laminat pentru un ban cinstit, punem cu incredere prima placa de parchet. Si apoi a doua. Si a treia. Mergeeee!!!
Totul frumos pana la tocuri. Ne-am chinuit creierasii si am reusit sa gasim o solutie. Trecut si de usi, nu ne venea sa credem ca ajungem la ultima placa si gataaaa!!!















Aproape gata. Uffff, plinteleeee!!! Cine le-o mai fi inventat si pe-astea? N-a facut rau, dreptu-i, dar mai amanam un pic predarea lucrarii. Mai e si maine o zi!!!
 
 

miercuri, 26 septembrie 2012

Operatiunea casa, episodul 1

Si a inceput...
Nu ne pricepem deloc, n-am renovat niciodata, nimic. Am mai mazgalit un perete de bucatarie, dar atat.
Am tras aer in piept, ne-am uitat unul la altul...si am montat televizorul. Nu se poate fara o stire, fara un Ponta. Daca Crinuletul iese din politica si noi stam cu bidineaua in mana. Pardon, cu pistolul, ca ne-am dotat corespunzator.

Prima reduta, dormitorul mare. Incarcam cu vopsea, reglam pistolul si la atac. Nu-i rau, peretele incepe sa prinda culoare.





 
Daaaaa, culoareeee. Ionescul si-a facut cruci.
- Faceti peretii deschisi!, zise el
- Ne-am saturat de alb, orice, numai alb sa nu fie.
De cand asteptam momentul sa facem ce vrem noi in casuta noastra. Asadar sa fie culoare. Experimentam, experimentam, vedem noi la final.
Camera dupa camera..in trei zile le-am dat gata. Mai avem doua holuri, dar deja nu mai reprezinta o provocare. Micii mesteri mari, noi suntem. Are cineva curajul sa ne cheme la ei acasa?
Si inca n-am epuizat talentele. Continuarea, in episodul 2.