Afișări ale paginii săptămâna trecută

vineri, 28 septembrie 2012

Operatiunea casa, episodul 2

Dupa ce ne-am dezbracat de lavabilele multicolore, am inceput sa dezbatem subiectul episodului doi, parchetul.
Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, au aparut mici corecturi de facut, decaland planul initial. Asa ca am pus mana pe pistol si am inceput sa acoperim izbitorului roz bonbon din hol, culoare zamislita cu maiestrie de mine.
- Ce vina am eu ca n-a iesit bej? Acu' un pic de roz strica?
- Daaaa!!!

Revopsit cu injuraturile din repertoriu si trecut mai departe.
Inca un perete cu ceva vopsea decojita? Nici o problema, micii mesteri mari scot gletul si fac minuni.





Si intr-un final, reusim sa ajungem la parchet. Cu ce sa incepem? Cu micul dejun, evident. Tre sa avem mintea limpede. Nu stiam despre montatul laminatului parchet decat din reviste sau site-uri, dar si de la colegi binevoitori.

Sa ne fie de bine si sa trecem la lucruri serioase. Echipa de mesteri, calfe si zidari si cu Ionescul 10,  face totul ca la carte.













In speranta ca ne apucam de laminat pentru un ban cinstit, punem cu incredere prima placa de parchet. Si apoi a doua. Si a treia. Mergeeee!!!
Totul frumos pana la tocuri. Ne-am chinuit creierasii si am reusit sa gasim o solutie. Trecut si de usi, nu ne venea sa credem ca ajungem la ultima placa si gataaaa!!!















Aproape gata. Uffff, plinteleeee!!! Cine le-o mai fi inventat si pe-astea? N-a facut rau, dreptu-i, dar mai amanam un pic predarea lucrarii. Mai e si maine o zi!!!
 
 

miercuri, 26 septembrie 2012

Operatiunea casa, episodul 1

Si a inceput...
Nu ne pricepem deloc, n-am renovat niciodata, nimic. Am mai mazgalit un perete de bucatarie, dar atat.
Am tras aer in piept, ne-am uitat unul la altul...si am montat televizorul. Nu se poate fara o stire, fara un Ponta. Daca Crinuletul iese din politica si noi stam cu bidineaua in mana. Pardon, cu pistolul, ca ne-am dotat corespunzator.

Prima reduta, dormitorul mare. Incarcam cu vopsea, reglam pistolul si la atac. Nu-i rau, peretele incepe sa prinda culoare.





 
Daaaaa, culoareeee. Ionescul si-a facut cruci.
- Faceti peretii deschisi!, zise el
- Ne-am saturat de alb, orice, numai alb sa nu fie.
De cand asteptam momentul sa facem ce vrem noi in casuta noastra. Asadar sa fie culoare. Experimentam, experimentam, vedem noi la final.
Camera dupa camera..in trei zile le-am dat gata. Mai avem doua holuri, dar deja nu mai reprezinta o provocare. Micii mesteri mari, noi suntem. Are cineva curajul sa ne cheme la ei acasa?
Si inca n-am epuizat talentele. Continuarea, in episodul 2.





duminică, 23 septembrie 2012

Operatiunea Casa, preambul

"Operatiunea Casa" este o misiune foarte importanta, de dimensiuni nationale as zice, pentru ca daca nu iese ce ne-am dorit sau credem ca ne dorim, o sa patimeasca tot neamul romanesc de la cuvintele de duh cu care-l vom proslavi.
Asadar, dupa lungi sesiuni de citit forumuri, cotrobait prin reviste de specialitate dupa inspiratie, ne-am decis: coloram noi peretii, renovam ce se poate si ce ne permitem din bugetul de austeritate.
Am luat la pas magazinele de vopseluri, de fapt ne-am oprit in primul pe care l-am vazut pe dreapta, doar nu era sa facem intoarceri bruste pe linia continua, si am inceput sa ne uitam la cutii. Nu stiu ce speram sa vedem, poate o zana buna care sa scuture bagheta si sa improvizeze niste nuante imprumutate din stivele de vopseluri.
- Sa-mi spuneti daca va pot ajuta cu ceva, zise ragusit o faptura plinuta. Clar nu era zana mea!
- Multumim, ne uitam. Si am continuat, probabil cu aceasi privire tampa, sa ne strambam la vopseluri.
Ne-a lasat ce ne-a lasat, dar probabil se vedea cat de neajutorati eram, iar apoi ne-a adus o paleta de culori intru inspiratia noastra.
Cu chiu, cu vai, am asociat cateva nuante (aici intervine de fapt ambitia mea de a nu folosi celebrul si anostul alb) si am zis ca fie ce-o fi.
Am plecat incarcati cu vreo 5-6 cutii si mai usori cu vreo cateva milioane (bani vechi, evident).
Le-am depozitat in "Casuta noastra"

si am inceput sa punem pe hartie ce ne mai trebuie. Clar ne intrasem in mana, stiam de trafaleti, smirghel , pana si de glet. Cum stie romanul sa le faca pe toate!!!
Cu ultimele puteri, ne-am dotam cu cele trebuincioase pentru renovare, pana si cu un Bosch pentru vopsit, spre marea incantare a partii masculine a echipei de vopsitori in devenire.
Am montat becuri, ca poate ne prinde noaptea pe carari colorate, am intins folia si evident am incercat si pistolul de vopsit.
Sa inceapa misiunea!!!



La Multi Ani, tati!!!


Si cum cel putin o data-n an fiecare din noi devine eroul principal al filmului familiei (mami detine recordul, are 3 aniversari si daca vrea si-o poate insusi si pe a patra, de Craciun), a venit si randul lui tati.

“Ziua” a inceput de fapt la miezul noptii cand am desfacut micile atentii tainuite cu grija de mami
 
 si a continuat in familie cu nelipsitele sarmale ale lu’ mamaiu dar si cu tortul mult asteptat de varu’, zis si Tomistul.

 

Si cum nu puteau lipsi artificiile si confeti, am incheiat seara intr-o zbenguiala pe cinste.








La Multi Ani, tati!!!