Pata de culoare

Astazi ne-am luat la intrecere in culori, eu si Tomistul. Batalia s-a dat in special pe cariocile cu sclipici, pastrate cu grija de mami pentru vremuri prielnice.
Mai intai am transat foarte clar uneltele, eu 4 culori, Tomistul intregul penar. E mai mic, il lasam sa se bucure de avantajele mezinului.
Apoi am primit plansele, conturate, sa nu dam gres cumva la cromatica. Ne-am apucat de colorat. Linii mai naravase depaseau conturul, dar auditorul era in extaz.
- Bravo Alex, bravo. Inca una...sa fi fost intamplare potrivirea culorilor? Mai dati o floricica lui Alex.
- Dar eu de ce nu primesc bravo? zise Tomistul cu boticul tuguiat. Floricelele mele nu sunt frumoase?

Si uite asa, eu si Tomistul, am desenat: flori, masa, gresia si ...vaiii!!! n-a scapat ochiului vigilent al mamei, veleitatile artistice ale lui Toma. In modestia lui, dupa canapea, nazdravanul meu verisor, adaugase pata de culoare intru desavarsirea peretelui proaspat vopsit.
- Tomaaaaaaaaaa !!!!!!!!...